Religie? Sau spălare de creier?

Religie? Sau spălare de creier?

Religie? Sau spălare de creier?

Credem în ceva, de aceea avem un sens, viața are un sens. Fiecare are stilul lui de viață și modul personal de a înțelege lucrurile și de a-și urma drumul. În schimb avem aproximativ aceleași obiceiuri, pentru că așa am fost crescuți, învățați. Spre exemplu legându-mă de un subiect delicat “religia”, am să las aici o parte din gândurile mele.

La înmormântări se plânge, se face pomană și alte chestii pe care nu le pot înțelege vreodată, “să aibă pe lumea cealaltă”. Să aibă ce ?! Mortu-i mort. Și așa am fost învățați. Dar dacă era altfel, dacă eram învățați să dăm petrecere, sau să-l “cinstim” altfel? Ah! Câtă blasfemie pe sufletul meu. Știi ce părere am eu? Că-l căutăm pe Dumnezeu acolo unde nu îl vom găsi niciodată. Îl căutăm în biserici, în icoane, în rugăciuni, în desene pe pereții bisericilor. În așa zisele ape “fermecate” (agheasmă și alte esențe de uleiuri combinate pentru a obține mir). Eu, de fapt, cred că Dumnezeu este în noi, să-ți spun mai exact unde? În suflet.



Caută un medic, și întreabă-l ce te doare de fapt în piept când suferi după cineva (din dragoste) sau când pierzi pe cineva, spune-i să te facă bine, că doar deh, e medic, poate? Îți spun eu că nu. În schimb, doar tu te poți face bine. Suntem “învățați” să mergem în biserici și o luăm dintr-un capăt în celălalt să pupăm icoane în stânga și-n dreapta, cu speranța că pentru ce ne rugăm ne va ajuta vreo pictură. Dar dacă în locul Sfinților din icoane, erau pictate funduri păroase, de toate tipurile, le mai pupai? Mai stăteai la cozi în pelerinaje la “moaște” știind că atunci când pleci de acolo nu se va întâmpla nimic? Puterea vindecării nu stă în icoane, rugăciuni, sau bucăți de pâine sfințite și înghiţite cu o linguriță de vin, ci stă în gigantul acesta adormit, ce multora le lipsește, noi îi mai spunem CREIER. De acolo pleacă toate și tot acolo se sfârșesc.

Eu nu cred în religii, nu cred în “casa Domnului” (biserică), nu cred în preoți, da, unii într-adevăr au “har”. Cred că aceia sunt doar puțin mai deștepți decât restul, nimic mai mult, toți ar fi din spusele poporului “trimișii lui Dumnezeu”, care Dumnezeu? Eu știu doar unul, și încerc să-l descopăr în fiecare zi în mine. Toți au “darul” de a ne povesti din pildele Domnului, din învățăturile acestuia, toate, fiind din Biblie. Din punctul meu de vedere, Biblia, este o carte scrisă în câteva nopți de trei bețivi. Sunt obligat să cred în ea, să jur pe ea, pentru mine nu are nicio valoare. Cărți au scris mulți, cu pilde din popor. “Crede și nu cerceta”. Nu, dragilor, cercetez, apoi dacă vreau cred, este liberul arbitru. Și să fiu ceva mai serios? Câte religii există pe acest glob, ar exista deja peste 650 de zei, Dumnezei, sfinți și ce mai vreți voi.

Bun, toate ca toate, dar eu cu cine votez? Încotro mă îndrept, în ce să cred ? Eu cred în Univers, iar asta-i tot. Iar acum închei pentru că mă grăbesc să prind slujba de dimineață. Doamnele de peste 70 de ani sunt deja acolo, trebuie să-mi fac loc.

Citește și articolul “ Prin ochii mei “.

You May Also Like

No Comments on This Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

About Me

Salutări! Numele meu este Albert, sunt Graphic Designer şi Fotograf, cu sediul în Bucureşti, România. Călătoresc foarte mult, doar aşa îmi pot hrăni pasiunile! Călătoria nu este niciodată o chestiune de bani, ci de curaj.





%d bloggers like this: