Printre cearsafuri

Printre cearșafuri, aici undeva, suntem noi. Doar eu cu ea. În patul ăsta infinit răvășiți unul peste altul. Căutându-ne… Căutându-ne neîncetat, cu mâinile cu picioarele. Mă joc în părul ei în timp ce o țin în brațe, o simt că nu-i este teamă de nimic aici, aici lângă mine, se simte în siguranță o simt cum doarme și din când în când mai are tresăriri, dar o mângâi puțin pe spate și se cocoloșește mai aproape de mine. E ghemotocul meu preferat. E aici iar eu acolo. Mă visează, și știu asta pentru că zâmbesc acum, pentru că după fiecare geamăt în somn se apropie și mai mult de mine. Ți-am spus că mi-a amorțit mână sub capul ei? I-am pudrat tenul cu săruturi iar mâinile mele i-au devenit gratiile de la închisoare, acum suntem noi, noi, aici goi printre cearșafuri. Nu pot să adorm dar nici nu vreau, pentru că mi-ar lipsi atât de mult până mă trezesc, dar știu că mă așteaptă, acolo pe bucata aia de rocă ce iese din mare.

Dacă aș ști unde să te găsesc în fiecare seară, n-am mai alerga unul după celălalt până să ne trezim, aici printre cearșafuri.

Citește și ” Băiatului meu ” .